Unde începe şi unde se termină familia? Unde începe şi unde se termină dorinţa de a avea un copil? Cât înseamnă dorinţa şi cât înseamnă ego? Societatea oferă un cadru ideal sau cadrul existent dă notă unei societăţi care se vrea ideală? Întrebările acestea dau naştere unei poveşti care, la rândul ei, dă naştere unor alte întrebări. Spectacolul LUDWIG VAN BETHY înseamnă alăturarea unor principii psihologice în sfera unor oameni cu anumite trăiri, traume şi bagaje, fiecare cu imaginea sa distinctă despre copilărie şi familie.

Lumea, după cum ştim cu toţii este o perspectivă a adultului, însă spectacolul apasă şi pe perspectiva copilului. Ce anume îşi doreşte copilul? Cât din ce îşi doreşte copilul este şi ce îşi doreşte adultul? Oare adultul se asigură că e pregătit să întâmpine copilul? Avem copii pentru că ne dorim să construim alături de ei sau ei sunt produsul unei construcţii individuale? Iată o altă serie de întrebări asupra cărora se apleacă povestea unei piese care nu şi-a propus doar urmărirea unui fir epic a personajelor!

Iubeşte-mă...AMERICA! evocă povestea fascinantă a unei actriţe din Romania, Stela, care proaspăt ajunsă pe meleagurile Americii, întâmpină peripeţiile de adaptare, specifice oricărui emigrant din lume.

Spectacolul a fost premiat în America şi în România cucerind publicul spectator atât prin conceptul său inedit de teatru-film, fiind o îngemănare între arta teatrală şi arta filmică, cât şi prin jocul actriţei româno-canadiene Claudia Motea, care interpretează nu mai puţin de opt personaje cu vârste între 25-80 de ani, sub bagheta regizorală a maestrului AL.G.Croitoru.

În rolul principal, Stela, actriţa cântă, dansează, vorbeşte cu Statuia Libertăţii, devine înger păzitor îngrijându-şi aripile, prăfuite uneori, mănâncă stele cu iubitul ei, trăind sentimentul libertăţii în plin New York. De pe scenă Stela interacţionează cu celelalte şapte personaje de pe ecran.

La sfârşitul piesei fiecare spectator se va regăsi cu siguranţă în povestea Stelei , înţelegând de ce, în cronici , Claudia Motea este numită Giulietta Masina a zilelor noastre.

„Mersul Trenurilor” este un spectacol în trei scene, cu trei personaje. Porneşte chiar dintr-un tren în care un el şi o ea se întâlnesc și li se întâmplă o evidentă apropiere emoţională, urmând ca în scenă a doua să se rupă, după ce Robert, personajul masculin şi-a permis să îşi imagineze un joc romantic între sticlele lor de apă.

Ceva neaşteptat se întâmplă după toate astea şi toate convenţiile se rup pentru a da naştere unor direcţii nebănuite. O poveste comică și dramatică, desfășurată pe un fundament de teatru al absurdului! Ce implicare au Romeo și Julieta, un regizor cu idei abstracte și Pokemon, rămâne să aflăm împreună într-un spectacol cu și despre viață.